vineri, 27 aprilie 2018

◄ Dependența: vocea interioară

E un moment de așteptare, o pîndă, dar ar putea fi la fel de bine
o imagine cu mine lungit în beznă la marginea patului
dacă aș putea să mă ridic cumva deasupra mea
și să mă privesc cu un ochi critic, obiectiv
sau chiar să-mi fac o poză, una neclară,
pentru că ar trebui să folosesc blitzul,
de unde pete albe, fire de praf
incandescente, speculații
de paranormal,

prin urmare e ceva care ține mai degrabă de timp și trăire decît
de arta vizuală, chiar dacă stau cu capul la marginea patului
într-o poziție favorabilă pentru ca notificările la goluri
care aprind ecranul telefonului așezat din superstiție
pe parchet să-mi poată arunca lumina pe față
și s-o pot percepe chiar și cu ochii închiși,
nu atît pentru bucuria cîștigului adus de
un bilet inspirat, cît pentru dovada
vizibilă că totuși ceva prinde
viață în proximitate,

pentru că vrei mișcare și vrei acțiune,
pentru că pur și simplu nu poți sta
locului.

N-ar fi prima dată cînd se întîmplă: ai confundat mișcarea
cu viața. Nimic mai mult decît confuzie și constrîngere
în modul în care urmărești cu ochii întredeschiși
linia patului așa cum ai întrezări curbura unei
planete care așteaptă răsăritul soarelui
să-i evidențieze relieful.

În China vulpile erau considerate deținătoarele puterilor
longevității, pentru că aveau vizuinile în pămînt
și de acolo ascultau tainele planetei. Se spunea
că vulpea ar fi singurul animal care salută
răsăritul soarelui cu lăbuțele unite în fața
pieptului și cu capul înclinat.

Sunt în beznă, cu mîinile strînse la piept,
întrețin iluzia că țin pe cineva în brațe.
Pîndesc un răsărit care nu mai vine,
nu mi se dezvăluie nici o taină.

joi, 19 aprilie 2018

◄ Dependența: vocea exterioară

Astăzi recunoaștem dependența ca fiind o boală cronică
a creierului și nu o problemă comportamentală,
au convenit experții.

Alcool, tutun și droguri. Pariuri, jocuri de noroc. 
Munca. Mîncatul, pornografia, sexul,
cheltuielile impulsive.

Dependența schimbă modul de funcționare a creierului prin
1. subminarea modului în care înțelege plăcerea;
2. pierderea controlului asupra consumului;
3. alterarea învățării și motivării;
4. acțiuni compulsive.

#Principiul plăcerii
Eliberarea neurotransmițătorului dopamină în nucleul
accumbens, un grup de celule nervoase situate sub 
cortexul cerebral. O scurtătură către sistemul
de recompensare.

#Procesul de învățare
Experiența plăcerii dopamină |glutamat învățare, 
memorie. Tranziție plăcere dependență. Circuite
comune stimulate, supraîncărcate.
Plăcere dorință.

#Dezvoltarea toleranței
Receptorii sunt copleșiți. Creierul răspunde, eliberează
mai puțină dopamină. Crește consumul.

#Constrîngerea preia controlul
Plăcerea dispare. Hipocampusul și amigdala înmagazinează 
amintiri. Se creează un răspuns condiționat – pofta intensă.

#Recuperarea este posibilă
Cînd este cel mai bun moment pentru a te opri? Chiar 
acum! Nu e suficient doar să spui nu, în schimb poți
spune da altor lucruri precum cultivarea intereselor
care dau sens vieții tale, înțelegerea faptului că 
problemele sunt în general trecătoare și mai 
ales acceptarea ideii că viața nu este 
întotdeauna făcută să fie plăcută